Clasa energetică la frigidere: ce înseamnă eticheta nouă și cât economisești

De la: Drumetie · Coordonare editorială: Peter · Actualizat: 27 august 2026

Litera de pe eticheta unui frigider este cea mai citită informație din magazin și, în același timp, una dintre cele mai prost înțelese. Din martie 2021 scala este alta decât cea cu care s-au obișnuit majoritatea cumpărătorilor, iar litera nu mai înseamnă ce părea să însemne înainte. Un aparat de clasă C vândut azi nu este un aparat slab, iar un A+++ dintr-un anunț vechi nu este dovada că aparatul respectiv consumă puțin.

Articolul acesta explică ce măsoară exact litera, ce nu măsoară, cum se citește consumul în kWh pe an și cum se transformă diferența dintre două aparate într-o sumă de bani. Trebuie spus din prima: nu există o economie universală, exprimabilă într-o cifră care să fie valabilă pentru toată lumea. Cât economisești depinde de două lucruri pe care numai tu le ai — consumul concret al celor două aparate pe care le compari și tariful tău la energie electrică. Ce poate face un ghid este să îți dea calculul corect și pragul de la care merită să plătești în plus. Restul sunt cifrele tale.

Ce s-a schimbat, de fapt, în martie 2021

Eticheta veche, cu clasele A+, A++ și A+++ deasupra lui A, era rezultatul unei scale care își consumase spațiul. Producătorii ajunseseră la vârf și continuau să progreseze, dar scala nu mai avea unde să îi pună, așa că singura soluție a fost adăugarea de plusuri. Efectul practic era că aproape tot raftul stătea în ultimele două trepte, iar eticheta nu mai despărțea aparatele între ele.

Regulamentul delegat (UE) 2019/2016, aplicabil de la 1 martie 2021, a înlocuit vechea reglementare a etichetării frigiderelor și a readus scala la o formă simplă, de la A la G, fără plusuri. Nu este o cosmetizare: pragurile au fost recalculate, iar aceeași construcție fizică primește azi o literă mult mai jos decât primea înainte. Din acest motiv, literele de pe cele două etichete nu se compară între ele. O comparație între un aparat etichetat înainte de 2021 și unul etichetat după are sens doar în kilowați-oră, nu în litere.

Regulamentul-cadru al etichetării energetice, Regulamentul (UE) 2017/1369, prevede și când se declanșează o astfel de reașezare a scalei: Comisia revizuiește eticheta în vederea reclasificării atunci când estimează că 30 % dintre unitățile modelelor vândute în Uniune se încadrează în cea mai înaltă clasă, A, ori 50 % în primele două clase, A și B, și că progresul tehnologic poate continua. Cu alte cuvinte, aglomerarea vârfului nu este un accident, ci criteriul juridic care declanșează schimbarea. Este util de reținut, pentru că înseamnă că scala actuală va fi, la rândul ei, rescalată cândva.

Ce măsoară litera: indicele, nu consumul

Litera nu se dă din consum. Se dă dintr-un număr numit indice de eficiență energetică, notat EEI, iar pragurile sunt fixe și publice.

Indicele se obține dintr-o împărțire: consumul anual de energie al aparatului, împărțit la un consum anual standard, exprimat în procente și rotunjit la o zecimală. Primul termen, notat AE în regulament, este consumul mediu zilnic măsurat, înmulțit cu 365 de zile. Al doilea, notat SAE, este consumul de referință calculat pentru un aparat de acel tip, cu acele compartimente, de acel volum și cu acele temperaturi-țintă.

Aici este toată cheia. Consumul de referință nu este o constantă: crește odată cu volumul aparatului și se modifică în funcție de tipurile de compartimente pe care le conține. Un frigider mare are un SAE mare, deci are voie să consume mai mult pentru aceeași literă. Un aparat mic are un SAE mic și trebuie să consume foarte puțin ca să obțină aceeași literă. Litera răspunde la întrebarea „cât de bine își face treaba aparatul acesta față de cât ar fi normal pentru un aparat ca el?”, nu la întrebarea „cât mă costă?”.

Consecința se vede imediat: două aparate cu aceeași literă pot avea consumuri anuale foarte diferite, dacă au volume diferite. Și, invers, un aparat mare de clasă D poate consuma mai puțin în valoare absolută decât un aparat mare de clasă C dintr-o altă categorie de volum. Litera compară eficiența, kilowatt-orele compară factura. Sunt două întrebări diferite și amândouă sunt legitime — dar nu se răspunde la a doua citind-o pe prima.

De ce un frigider de clasă C poate fi un aparat foarte bun

Aceasta este probabil cea mai utilă informație din tot articolul, pentru că răstoarnă un reflex. Când o etichetă nouă este introdusă sau reclasificată, regulamentul-cadru obligă Comisia să se asigure că niciun produs de pe piață nu se încadrează în clasa A în momentul introducerii etichetei, iar perioada estimată până când majoritatea modelelor pot ajunge în clasa respectivă trebuie să fie de cel puțin zece ani. Acolo unde se așteaptă ca tehnologia să avanseze mai repede, cerințele se stabilesc astfel încât să fie goale de la început ambele clase de sus, A și B.

Clasele de sus au fost, prin urmare, lăsate goale intenționat. Nu sunt un standard pe care aparatele obișnuite îl ratează, ci o rezervă pentru progresul următorilor ani. Un frigider care primește azi litera C nu este un aparat mediocru într-o scală în care majoritatea ia A; este un aparat aflat în partea de sus a ceea ce se fabrică efectiv acum.

Există și un al doilea mecanism care schimbă înțelesul literelor de jos. Când reglementările de proiectare ecologică interzic introducerea pe piață a modelelor dintr-o clasă, clasa respectivă se afișează în gri pe etichetă. O treaptă gri nu înseamnă „rară”, ci „nu se mai poate vinde”. Scala rămâne desenată de la A la G, dar partea utilă a ei este mai scurtă decât pare.

Regula practică: nu urmări litera în sine, ci poziția aparatului față de celelalte aparate comparabile de pe listă. Dacă toate combinele de volumul care te interesează stau în C și D, un C este alegerea bună, iar căutarea unui A este o căutare fără obiect.

Cum citești kWh pe an fără să te înșeli

Cifra din mijlocul etichetei, exprimată în kilowați-oră pe an, este consumul declarat al modelului. Este singura valoare de pe etichetă care se traduce direct în bani și singura care se poate compara între aparate de volume diferite fără corecții.

Ca să fie folosită corect, are nevoie de trei precizări. Prima: este o valoare anuală, nu lunară, iar comparațiile lunare pe care le fac unii vânzători se obțin printr-o împărțire la doisprezece care ascunde diferențele mici. A doua: este o valoare de laborator, obținută într-o procedură standardizată — util ca reper de comparație între modele, nu ca promisiune pentru bucătăria ta. A treia: aparține unui cod de model exact, nu unei denumiri comerciale; două variante ale aceluiași aparat, diferite printr-o literă la final, pot avea consumuri diferite.

Din aceste trei, a treia produce cele mai multe erori în practică, pentru că datele din listinguri se copiază între magazine și îmbătrânesc. Verificarea codului complet de model în sursa oficială durează un minut și este descrisă mai jos.

Cum compari corect două aparate

O comparație de consum are sens numai între aparate care ar putea, realist, să ajungă amândouă în bucătăria ta. Asta înseamnă că restrângerea listei se face înainte, pe dimensiuni, format și capacitate, iar consumul intră abia la final, ca departajare. Este exact ordinea în care merită folosite criteriile unui frigider, iar inversarea ei este motivul pentru care multe comparații de consum se poartă, de fapt, pe aparate care nu ar fi trecut oricum proba centimetrilor.

Odată lista scurtă, comparația propriu-zisă are patru pași. Confruntă volumele: dacă un aparat are cu cincizeci de litri mai mult, consumul lui mai mare nu este un defect, ci prețul spațiului suplimentar. Confruntă tipurile de compartimente: un aparat cu dezghețare automată în congelator consumă structural altfel decât unul cu dezghețare manuală, iar diferența nu este o slăbiciune a construcției. Confruntă consumurile în kWh pe an, ca valori absolute. Și abia apoi privește literele, ca pe o confirmare că niciunul dintre aparate nu este o excepție proastă în categoria lui.

Dacă nișa îți impune un aparat care nu iese din linia mobilierului, lista pe care compari clasele este scurtă de la bun început, iar consumul devine un criteriu de departajare între puține opțiuni, nu un filtru — este cazul frigiderelor cu adâncime mică, unde constrângerea fizică decide prima.

Cât economisești: modelul de calcul, pas cu pas

Economia nu se citește de nicăieri, se calculează. Are două intrări: diferența de consum dintre cele două aparate și tariful tău la energie electrică. Tariful se ia din propria factură, pentru că depinde de furnizor, de tipul de contract și de momentul în care citești, nu dintr-un articol care ar îmbătrâni în câteva luni.

Verdictul stă în ultimul rând. Dacă economia acumulată pe toată durata de folosire este mai mică decât diferența de preț, aparatul mai eficient nu se plătește singur din consum — ceea ce nu îl descalifică, dar mută justificarea în altă parte: dotări, zgomot, garanție, spațiu. Dacă economia depășește diferența de preț, aparatul mai eficient se plătește singur și îți rămâne și un rest.

Un exemplu, cu cifre ipotetice alese ca să fie ușor de urmărit — nu sunt măsurători și nu descriu modele reale. Două combine de volum apropiat, una declarată la 148 kWh pe an și cealaltă la 205 kWh pe an. Diferența anuală este de 57 kWh. Pe zece ani, diferența totală este de 570 kWh. Atât, și nimic mai mult, se poate recupera din consum: 570 de kilowați-oră înmulțiți cu tariful din factura ta. Dacă diferența de preț de la raft este mai mare decât suma aceea, aparatul mai eficient nu se amortizează în zece ani.

Calculul se poate face și invers, iar varianta inversă este adesea mai rapidă. Împarte diferența de preț la tariful tău și afli câți kilowați-oră trebuie să economisești ca să ieși pe zero. Împarte rezultatul la diferența anuală de consum și afli în câți ani se întâmplă asta. Dacă numărul de ani depășește durata în care ai de gând să ții aparatul, răspunsul este dat.

Când merită să plătești mai mult pentru o clasă mai bună

Din calculul de mai sus rezultă câteva situații destul de clare. Merită, în general, când diferența de consum este mare în valoare absolută, nu procentual — o diferență de patruzeci-cincizeci de kWh pe an contează, una de zece kWh pe an aproape că nu se vede. Merită și când aparatul urmează să funcționeze mulți ani în același loc, pentru că economia este anuală și se acumulează liniar. Și merită când aparatul este oricum mare: la volume mari, consumurile absolute sunt mai mari, deci și diferențele dintre ele.

Nu merită când diferența de preț este disproporționată față de diferența de consum, iar acesta este cazul frecvent la vârful gamei, unde prețul crește din dotări, finisaje și conectivitate, nu din eficiență. Nu merită nici când aparatul urmează să fie folosit temporar sau într-o locuință pe care o vei părăsi, pentru că amortizarea are nevoie de ani. Și nu merită atunci când, ca să obții litera mai bună, renunți la un criteriu care te afectează zilnic — capacitate potrivită, zgomot acceptabil, congelator suficient.

Ultimul punct este cel mai important și cel mai ușor de ratat. Eficiența energetică este un criteriu de rafinare, nu un scop. Un aparat mai eficient dar prea mic se transformă într-un al doilea frigider peste doi ani, iar al doilea frigider consumă mai mult decât tot ce ai economisit. Când lista scurtă este gata și rămâne de ales între aparate care satisfac toate celelalte condiții, consumul este exact criteriul potrivit pentru departajare — și acolo intră în discuție cele cinci frigidere pe care le recomandăm pentru 2026, fiecare cu rolul lui.

Clasa de zgomot: pe aceeași etichetă, dar pe altă scală

Pe eticheta energetică apare și o literă pentru zgomot, de la A la D, alături de valoarea în decibeli. Este o sursă frecventă de confuzie, pentru că cele două litere seamănă și stau una lângă alta, dar nu au nicio legătură între ele.

Clasa de zgomot are praguri proprii, fixe, exprimate direct în decibeli, fără indice și fără raportare la volumul aparatului. Este, cu alte cuvinte, o măsurătoare absolută, spre deosebire de clasa energetică, ce este una relativă. Un aparat poate fi C la energie și B la zgomot, sau invers, iar una nu o prezice pe cealaltă. Mai important: emisia acustică nu intră în calculul indicelui de eficiență energetică. Un frigider nu primește o literă energetică mai proastă pentru că este zgomotos și nici una mai bună pentru că este tăcut.

Motivul pentru care zgomotul stă totuși pe eticheta energetică ține de rolul etichetei ca fișă comparativă standardizată, nu de vreo relație tehnică între cele două mărimi. Practic, se citește ca un criteriu separat: contează mult într-o garsonieră sau într-un living deschis spre bucătărie și aproape deloc într-o bucătărie cu ușă.

Codul QR și registrul EPREL: ce afli în plus față de etichetă

Codul QR de pe eticheta energetică este definit în regulament ca un cod de bare matricial care trimite la informațiile despre modelul respectiv din partea publică a bazei de date europene a produselor. Baza aceea are un nume și o adresă: EPREL, registrul european al produselor pentru etichetarea energetică, administrat de Comisia Europeană.

Nu este o bază de date opțională. Din 1 ianuarie 2019, furnizorii sunt obligați să înscrie informațiile despre un model nou în registru înainte de a introduce pe piață prima unitate din modelul respectiv. Practic, orice frigider vândut legal ca produs nou în Uniune are o fișă acolo, iar fișa este cea pe care producătorul și-a asumat-o juridic.

Ce găsești în fișa de produs, dincolo de ce încape pe etichetă: valoarea numerică a indicelui de eficiență energetică, nu doar litera; temperatura ambiantă minimă și maximă pentru care aparatul este declarat; existența unui reglaj de iarnă; volumele fiecărui compartiment în parte, cu reglajul de temperatură recomandat și tipul de dezghețare, automată sau manuală; capacitatea de congelare acolo unde există compartiment cu patru stele; clasa de eficiență a sursei de lumină interioare; durata minimă a garanției oferite de producător; și un link către pagina producătorului unde stau informațiile despre piesele de schimb. Ultimele două nu apar nicăieri pe etichetă și sunt, pentru un aparat care trebuie să țină zece ani, cel puțin la fel de interesante ca litera.

Dacă nu ai eticheta în față ca să scanezi codul, registrul se poate căuta direct, la categoria aparatelor frigorifice de uz casnic: după identificatorul de model, după marcă, după numele comercial sau după codul GTIN de pe ambalaj. Există și o opțiune de a include modelele care nu mai sunt pe piață, utilă când verifici un aparat scos din producție sau o ofertă rămasă dintr-un stoc vechi. Când fișa oficială și listingul comercial nu spun același lucru, fișa este cea de urmat.

De ce consumul real diferă de cifra de pe etichetă

Diferența nu înseamnă că cifra este greșită. Înseamnă că este obținută într-o procedură definită, iar procedura descrie un aparat, nu o gospodărie.

Încercările privind consumul de energie se fac la temperaturi ambiante controlate, de 16 și de 32 °C, iar consumul de referință față de care se calculează indicele este corectat la o temperatură ambiantă de 24 °C. Modelul de calcul conține și factori care poartă nume familiare — un factor de încărcare, care ține seama de răcirea suplimentară necesară la introducerea de alimente calde, și un factor de pierdere de căldură prin ușă, care depinde de numărul de uși exterioare și de compartimente. Sunt însă valori fixe, de referință, atribuite construcției aparatului. Nu descriu de câte ori deschizi tu ușa și nici ce pui înăuntru.

De aici vin abaterile din viața reală, și toate se explică prin același mecanism: orice aduce căldură în interior sau împiedică evacuarea ei crește consumul. O bucătărie constant mai caldă decât intervalul de test ține compresorul pornit mai mult. Un termostat coborât cu câteva grade sub necesar cere frig suplimentar continuu, iar frigiderul nu are cum să știe că exagerezi. O ușă deschisă des și ținută deschis lasă să intre aer cald și umed, care trebuie răcit și uscat, iar la un aparat cu dezghețare automată umiditatea suplimentară înseamnă și cicluri de dezghețare mai dese. Un aparat lipit de perete, fără spațiul de ventilație cerut de producător, nu își poate evacua căldura și lucrează mai greu pentru același rezultat; același efect îl are amplasarea lipită de un cuptor sau într-un colț în care bate soarele toată după-amiaza. Un aparat aproape gol pierde mai repede frigul la fiecare deschidere, pentru că aerul rece cade afară și nu există masă rece care să compenseze. Și există un efect sezonier evident: aceeași combină consumă altfel în ianuarie și în iulie.

Concluzia practică nu este că eticheta minte, ci că cifra ei este bună la ce a fost făcută: comparație între aparate, în aceleași condiții. Ca predicție a facturii tale, are o marjă pe care o stabilesc locuința și obiceiurile tale, iar partea aceea nu se poate afla dintr-o fișă tehnică.

Ce nu trebuie confundat cu eficiența energetică

Volumul. Un aparat mai mic nu este automat mai eficient. Este mai mic, deci consumă mai puțin în valoare absolută, dar indicele lui se calculează față de un consum de referință pe măsură. Litera și litrii răspund la întrebări diferite.

Sistemul de răcire. No Frost nu este nici o garanție de consum mic, nici un handicap. Dezghețarea automată intră în procedura de măsurare, deci este deja reflectată în cifra declarată; nu trebuie adăugată mental peste ea, ca un cost ascuns.

Clasa de zgomot și clasa climatică. Amândouă sunt pe aceeași etichetă și niciuna nu intră în litera energetică. Clasa climatică spune în ce interval de temperatură ambiantă aparatul își face treaba, nu cât consumă.

Denumirile comerciale. Numele proprii pentru compresoare, moduri de economie sau tehnologii de răcire sunt marketing, nu unități de măsură. Singurele mărimi comparabile între producători sunt cele din fișa oficială.

Prețul. Un aparat scump nu este, prin construcție, unul eficient. La vârful gamei, o parte însemnată din preț plătește dotări care nu apar deloc în calculul indicelui.